Pretutindeni în lume măgarii sunt cunoscuți ca niște animale încăpățânate, dar blânde, prietenoase și puternice. De mii de ani aceste mamifere se folosesc ca animale de tracțiune, iar laptele de magarita este considerat un aliment foarte prețios, care în ultimii ani se bucură de multă apreciere în rândul persoanelor interesate de un stil de viață sănătos.
Spre deosebire de cai, măgarii sunt mult mai curioși și interesați de lucrurile care se petrec în jurul lor. De asemenea, încăpățânarea lor pornește de fapt de la un simț foarte dezvoltat de autoconservare care îi ajută să stea departe de pericole. Cei care cresc măgari știu cât de greu este să convingi un astfel de animal să facă ceva ce el consideră că i-ar putea afecta propriul interes sau ar tenta la siguranța sa.
Măgarii sunt și mai independenți decât caii. Chiar și cei care au stăpân, nu se tem să ia decizii pe cont propriu și să acționeze conform propriilor instincte, mai ales când vine vorba de bunăstarea lor.
Ca să dresezi un măgar sau o magarita trebuie să le demonstrezi atât prin cuvinte, cât și prin acțiuni că ești demn de încredere și nu reprezinți niciun pericol. Dacă ai suficientă răbdare cu ei, măgarii se prind repede care sunt așteptările tale de la ei și nu vor ezita să-ți facă pe plac dacă se simt bine și în siguranță cu tine.
Originar, măgarii provin din zonele deșertice ale globului. De aceea, cu toate că la prima vedere s-ar putea să ți se pară niște animale foarte pretențioase, în realitate măgarii sunt niște mamifere puternice, care rezistă cu succes în condiții aprige.
În deșet, măgarii sunt capabili să audă chemarea unui alt măgar de la 100 de kilometri depărtare datorită urechilor lor considerabil mai mari decât ale cailor și pufoase, lucru care le permite să capteze mai bine sunetele. Tot urechile îi ajută pe măgari să-și regleze temperatura corpului și să facă față temperaturilor extreme din deșert.
Pentru că sursele de mâncare sunt foarte sărace în deșert, organismul măgarilor folosește aproximativ 95% din substanțele care se găsesc în hrana pe care o consumă și din acest motiv excrementele de măgar nu pot fi folosite ca fertilizator pentru terenurile cultivabile. Sistemul digestiv al măgarului este conceput în așa fel încât poate extrage apa chiar și din vegetația aparent uscată, astfel încât nu se deshidratează ușor.
Pe de altă parte, pentru că în deșert nu plouă, măgarilor nu le place deloc să stea în ploaie și pentru că blănița lor nu este impermeabilă, statul afară pe vreme urâtă le poate afecta sănătatea.
Fermele de măgărițe – un loc unde măgarii se simt în largul lor
Măgarilor le place să trăiască în turmă. Crescătorii de măgari sau măgărițe care nu-și permit să aibă mai mult de un singur animal, ar face bine să mai crească măcar și câteva capre pentru că, în lipsa semenilor săi, acestea sunt cea mai bună companie.
Măgarii care trăiesc în turmă, chiar și cei domesticiți, așa cum este cazul celor de la fermele de măgărițe, își aleg un lider pe care îl urmează. În sălbăticie, acest lider ar avea misiunea de a preveni atacurile lupilor sau din partea altor prădători periculoși fiind chiar el cel care distrage atenția dușmanilor pentru ca restul turmei să poată fugi la adăpost.
La fel ca maimuțele și cimpanzeii, atunci când trăiesc alături de semeni, fiecare măgar are grijă de ceilalți membri ai grupului.
Rolurile atribuite măgarilor ca animale domestice de-a lungul secolelor
Știi de ce erau egiptenii atât de bogați? Ei bine, un motiv incontestabil este comerțul cu metale prețioase transportate din Africa în țările vecine pe spatele măgarilor. Măgarul era un animal atât de iubit în Egipt încât însăși regina Cleopatra se spune că avea o fermă care îi furniza zilnic lapte de magarita pentru ritualurile sale extravagante de înfrumusețare, cum ar fi lungi băi în lapte de magarita care îi făceau pielea fină și catifelată.
Tot măgarii erau responsabili în Antichitate pentru transportul mătăsii de-a lungul Drumului Mătăsii. Călare pe ei, comercianții vremii au bătătorit acest drum schimbând mătasea pe diferite alte bunuri.
În Grecia Antică măgarii erau folosiți în vie unde erau puși să transporte diverse încărcături mânați pe potecile înguste dintre vițe. Și pentru că făceau o treabă atât de bună, li s-a atribuit aceeași funcție și în Spania. Pentru că puteau fi văzuți pretutindeni în vii, măgarii erau asociați cu zeul vinului, Dionysius.
Armata romană este cea responsabilă pentru aducerea măgarului pe teritoriile țărilor din Nordul Europei. Romanii foloseau măgarii atât în agricultură, cât și în vii și i-au luat cu ei pretutindeni unde au ajuns. În Anglia de exemplu, măgarii au ajuns în jurul anului 43 d.Hr., atunci când a avut loc invazia romană.
Și pe teritoriul țării noastre măgarul este considerat un bun prieten al omului încă din cele mai vechi timpuri. În zonele rurale, chiar și la începutul anilor 2000, aceștia puteau fi zăriți cărând apă sau fân.
La stâne măgarii sunt folosiți ca animale de pază deoarece au o frică înnăscută față de canide, simțind astfel de la distanță apropierea vulpilor și lupilor și păstrarea lor la distanță de turmă.
Crescătorii de cai obișnuiesc să țină aproape și unul sau doi măgari pentru că aceștia au miraculoasa putere de a calma caii nervoși. Interesant este și faptul că dacă crești un mânz în compania unui măgar, după ce acesta va fi înțărcat și va deveni independent de propria mamă, el va căuta confort și consolare din partea măgarului atunci când se simte singur sau stresat.
10 Lucruri pe care probabil nu le știai despre măgari și laptele de magarita
#1 Un măgar este mai puternic decât un cal de aceeași mărime;
#2 Măgarii își pot vedea toate cele patru picioare în același timp;
#3 Măgarii variază mult în dimensiuni;
#4 Un măgar sănătos poate trăi până la 50 de ani;
#5 Dacă legi un măgar orb de un măgar sănătos, cel din urmă îl va ghida pe primul;
#6 Măgarii sunt niște animale foarte agile și pot traversa cu succes terenuri foarte dificile:
#7 Măgarii diferă mult de cai în ceea ce privește fiziologia, comunicarea, gândirea și comportamentul;
#8 Perioada de gestație la magarita este de un an, mai mică doar decât la elefanți, balene, rinoceri și girafe;
#9 Laptele de magarita muls în primele săptămâni după nașterea puișorilor este un lapte premium, cu mult mai valoros decât cel muls în restul anului;
#10 Cea mai scumpă brânză din lume se numește Pule și este produsă din lapte de magarita.
Măgarul în literatura universală
Măgarul – ca simbol al pedepsei
Măgarul și magarita se regăsesc în diverse opere literare, fiind pomeniți mai ales într-un context negativ ca simbol al defectelor, slăbiciunilor și eșecurilor umane. Rareori sunt înfățișați ca ființe demne de respect și admirație.
În Metamorfozele lui Apuleius (Măgarul de aur), personajul principal, Lucius, este transformat într-un măgar. De ce într-un măgar? Pentru că autorul l-a considerat cea mai puțin valoroasă și cea mai urâtă creatură de pe pământ.
În timpuri străvechi măgarul era considerat un simbol al prostiei, lenei, rușinii și umilinței. Singurul său scop era să transporte o încărcătură grea. De aceea, transformarea personajului principal într-un măgar simbolizează poticnirea morală a omului și o viață nedemnă de o ființă umană. După ce a căutat în zadar fericirea în plăcerile trupești, Lucius se refugiază în singurătate și își dă seama că fericirea poate fi găsită doar în valorile spirituale, și astfel redevine bărbat.
Un alt exemplu în literatură clasică de preschimbare a omului în măgar ca pedeapsă pentru degradarea sa morală se regăsește în povestea lui Pinocchio, scrisă de Carlo Goldoni. Băieții din poveste au fost transformați în măgari pentru a putea lucra în minele de sare ca sclavi! Aceasta era o pedeapsă pentru comportamentul leneș și răutăcios.
Măgarul se confruntă cu o discriminare nedreaptă, mai ales în legătură cu ruda sa, calul. În timp ce calul este considerat în mod normal un animal nobil și frumos care aparține unei clase superioare, măgarul este văzut ca un animal care slujește și suferă bătăi și umilire. Deoarece caii erau călăriți de cavaleri și măgarii de servitorii, aceștia din urmă au fost mereu considerați niște animale inferioare.
Sancho Panza și măgarul lui
Din fericire, măgarul și magarita nu au intrat în literatură doar ca simbol al încăpăţânării şi prostiei, ci şi ca simbol al răbdării, smereniei şi loialităţii. Un exemplu de atitudine umană și emoțională față de un măgar în literatură este relația personajului Sancho Panza cu măgarul său. În celebrul roman al lui Miguel de Cervantes despre un cavaler curajos numit Don Quijote, stăpânul călărește un cal, iar servitorul său Sancho Panza călărește un măgar, tratându-l ca pe un animal demn de încredere, care merită respect. Atitudinea slujitorului față de măgar este unul dintre cele mai strălucitoare exemple de atitudine blândă și corectă față de acest animal rău famat.
Sancho Panza vorbește adesea cu măgarul său în timpul călătoriei și arată în mod repetat cât de mult îi pasă de animal, numindu-l, „un copil al măruntaielor sale… o comoară pentru copiii săi… o încântare pentru soția lui… ușurința poverilor sale – o sursă de venit foarte necesar, deoarece cu măgarul său câștigă douăzeci și șase de maravedi pe zi – o sumă cu care acoperă jumătate din cheltuielile lui zilnice”.
Măgarul poate fi văzut aici ca o reflecție a stăpânului său, care este un servitor loial și muncitor. El este doar ceea ce este, iar asta este considerată o virtute – doar să fii cine ești.
Măgarul ca animal biblic
Măgarii au o semnificație simbolică profundă în Biblie. Acest animal este menționat de 173 de ori în biblie și doar oile sunt menționate mai mult decât el. Dintre aceste 173 de mențiuni despre măgari din Biblie, cea mai cunoscută poveste este cea despre intrarea glorioasă a lui Isus în Ierusalim călare pe un măgar. Din nou, și aici, măgarul este oglinda stăpânului său Iisus, care pune smerenia și slujirea aproapelui pe piedestalul tuturor virtuților. Potrivit scrierilor evanghelistului Matei, oamenii strigau: „Osana fiului lui David”. În acea scenă, măgarul este o creatură demnă de respect și admirație, nu o creatură mai puțin înzestrată care merită bătută și umilită. De asemenea, măgarul a purtat-o pe Maria însărcinată tot drumul de la Nazaret până la Betleem, unde l-a născut pe Mântuitor.
Măgarul în fabulele lui Aesop
Măgarul primește diverse roluri și în fabulele lui Esop. În aceste povestiri el este adesea un personaj care suferă din cauza naivității și a dorinței sale de a fi altcineva decât cine este și de a-și schimba identitatea. În fabula „Măgarul în pielea de leu”, comportamentul măgarului este un avertisment pentru omul care vrea să-și depășească limitele fără să muncească, pretinzându-se a fi altcineva decât cine este în realitate.
Potrivit lui Esop, omul și poziția sa în societate sunt determinate de originea sa. Originea măgarului este una modestă, de altfel la fel ca a multor membrii din comunitatea grecească de la vremea aceea. În raport cu caracterul său, se reflectă o atitudine arogantă față de persoanele disprețuite din clasa de jos. Vor ajunge oare măgarii să fie cei care vor schimba societatea?
Pe de-o parte această lecție ar putea avea un efect demotivant asupra tinerilor care doresc să schimbe ceva la societatea în care trăiesc, dar pe de altă parte poate fi privită și ca o pildă care ne învață să fim originali, să ne acceptăm condiția și să încercăm să facem ceva fără însă a renunța la noi înșine.